amalgam

nimic nu mi se pare mai bun decat linistea din bratele mamei.ma cuprind atat de multe sentimente ,fiecare avand o cu totul alta semnificatie.efectiv nu pot sa spun in cuvinte ceea ce ma infioara.in mare parte simt liniste.indiferent ca in sufletul meu ploua , ninge sau trozneste de`a dreptul , reusesc sa`mi schimb imediat starea si sa am parte de o mica si umila portie de ..liniste.desi ochii ei sunt ca si ai mei , tristi,privirea ei are acum alta semnificatie.evit s`o intalnesc pentru ca mi`ar face rau.as descoperi nesiguranta si dezechilibrul din inima ei.Nu stie unde a ramas , daca s`o ia de la capat sau de aici incolo.prefera sa se invarta in cerc , cu mine in bratele ei si sa continuie sa spere ,,va fi bine , va fi bine.,,.eu nu o dezaprob.o las pe ea cu gandurile ei si pe mine cu suferinta mea.ne vedem fiecare de treburile noastre interioare si ne imbarbatam una pe alta chiar si cand nu e cazul.eu mai cedez, asa mi`e felul.din pacate varsta si statutul ei nu`i mai permite.ea trebuie sa fie acum cea dura , cea puternica , cea orgolioasa....ceea ce a evitat sau nu a stiut sa fie o viata intreaga.nu mai condamnam , ci luam ca atare.... e prea devreme si eu inca mai am rani.astept pansamentul aplicat de timp si anestezicul potrivit.si apoi poate o s`o iau iar de la capt.increzatoare , visatoare...