amalgam

nimic nu mi se pare mai bun decat linistea din bratele mamei.ma cuprind atat de multe sentimente ,fiecare avand o cu totul alta semnificatie.efectiv nu pot sa spun in cuvinte ceea ce ma infioara.in mare parte simt liniste.indiferent ca in sufletul meu ploua , ninge sau trozneste de`a dreptul , reusesc sa`mi schimb imediat starea si sa am parte de o mica si umila portie de ..liniste.desi ochii ei sunt ca si ai mei , tristi,privirea ei are acum alta semnificatie.evit s`o intalnesc pentru ca mi`ar face rau.as descoperi nesiguranta si dezechilibrul din inima ei.Nu stie unde a ramas , daca s`o ia de la capat sau de aici incolo.prefera sa se invarta in cerc , cu mine in bratele ei si sa continuie sa spere ,,va fi bine , va fi bine.,,.eu nu o dezaprob.o las pe ea cu gandurile ei si pe mine cu suferinta mea.ne vedem fiecare de treburile noastre interioare si ne imbarbatam una pe alta chiar si cand nu e cazul.eu mai cedez, asa mi`e felul.din pacate varsta si statutul ei nu`i mai permite.ea trebuie sa fie acum cea dura , cea puternica , cea orgolioasa....ceea ce a evitat sau nu a stiut sa fie o viata intreaga.nu mai condamnam , ci luam ca atare.... e prea devreme si eu inca mai am rani.astept pansamentul aplicat de timp si anestezicul potrivit.si apoi poate o s`o iau iar de la capt.increzatoare , visatoare...

decizia:el a plecat.

Nu mai am de gand sa scriu despre oameni si relatiile dintre ei.nu mai pot sa scriu despre copii abandonati si neveste care inca varsa lacrimi cand isi vad fostul sot.nu mai vreau sa scriu despre ce a fost , ce ar fi putut sa fie sau cum s`ar fi terminat altfel.Nu pun punct , nu prea ma pricep la asta.inchei cu paranteze rotunde , transparente si lungi , o particica dintr`un capitol futut.Aici nu e nimic de inteles , daca asta ati incercat sa faceti ...e doar de simtit anumite amprente de`ale mele.De fapt eu ma folosesc de eventualii cititori pentru a`i incarca cu aceasta energie negativa pe care o dezvolt .atata tot.fiecare isi continua viata ca si cum nimic nu s`ar fi intamplat,ca si cum nimeni nu a plans.De ce a`i mai plange?niciodata nu e prea tarziu ... doar ca de data asta , eu nu te mai iert.

copii.

cred ca tine de onestitatea mea prin a incepe mentionand ca nu am copii.aici nu este vorba de propia mea dorinta , ci de imprejurari. desi initial(asta fiind candva cam de mult) priveam aparitia unui copil intr`o relatie drept cel mai frumos moment din viata cuiva , nu realizam totusi schimbarile ce au loc odata cu venirea lui .o luam doar ca pe o binecuvantare ce reprenzenta fructul iubirii a doua persoane , inlaturand existenta miilor de bebelusi ce au fost conceputi din greseala .(mare parte dintre ei primind ulterior iubirea si respectul neconditionat de la parintii lor). credeam ca simpla lui existenta va (re)aduce lucrurile pe fagasul lor si pare ca greseam conderandu`l un mic magician. dar asta era de mult...acum mi`am schimbat parerea si zic ca bine am facut!.am inteles ca un copil nu poate repara ceva subrezit de ani si chiar are posibilitatea sa devina vinovatul propiului nostru viitor.adesea auzim vorbe grele precum ,,doar pentru copil am ramas inca aici,, , ,,daca nu era copilul , eram plecat de mult ,, , ,,noi suntem doar parintii acestei fiinte , nu si soti!,,.si lista poate continua , dupa fiecare caz...cu toate ca i se ataseaza eticheta de ,,vinovat,, (si asta fara constientizarea vreunuia din parinti) el este de fapt o victima.dar toti sunt preocupati sa se numeasca pe ei insisi victime si uita sa analizeze situatia si din prisma copilului care nu a participat la distrugerea casniciei lor , nu a luat parte la deciziile familiei , nu l`a indemnat pe tati sa plece la o alta ,,mami,, si nici n`a sfatuit`o pe mami sa fie cat se poate de ATENTA la ceea ce face tati.(dupa program).asta se uita.dar cel mic nu uita.nu are ,,altceva,, pe cap incat sa`si permita uitarea.el vede , poate chiar critica in sinea lui si isi repereaza un model de adult cat mai indepartat de cei prezenti in fata sa , lucru cat se poate de absurd.pentru ca exact acele persoane ar fi trebuit sa reprezinte un sablon.din acest punct fiecare parinte incearca sa isi cocolaseasca pruncul , sa`i intre in gratie cu aproape orice si sa faca sacrificii enorme doar pentru a`i demonstra celuilalt iubirea sa pe cat de neconditionata pe atat de idioata. recunosc ca pot parea deplasata.de asemenea daca frantura prezentata s`ar generaliza , atunci toti am sta in dubii daca sa fim sau nu parinti.de fapt problema majora a tuturor cuplurilor din ziua de azi este neasumarea resposabilitatii necesare rolului de parinte.este foarte usor sa ii cumperi copilului tau ultimul telefon aparut pe piata(desi el este de abia in scoala primara) sau sa ii pui pe card pensia alimentara.si de mii de ori mai greu sa il faci fericit doar pentru ca azi ai scapat mai devreme de la birou si ai timp o ora sa colorezi cu el. fericirea celor mici sta in lucruri marunte desi adultii se incapataneaza sa creada ca au acelasi teluri ca si ei.

inceput.(part 2)

acum nimeni nu i`a nimic nimanui,desi cam asa ar parea.eu as putea fura din experienta ta iar tu , din tineretea mea.aici nu exista regulile ,,din afara,,.nici macar noua nu ne vine sa credem existenta conceptului ,,noi,,.si poate asta e partea cea mai distractiva , ca e vorba doar de mine si de tine.nimeni altcineva nu stie , deci nimic nu ne`ar putea afecta....nu ca ne`am lasa (afectati)...acum eu te las sa pasesti pe teritoriul meu iar eu ma strecor printre franturi ale vietii tale , lasate neterminate si ravasite ....pe aici , pe acolo.ma gandeam ca as putea fi eu cea care ,,as risca,, sa le adun , sa le asez cap la cap si sa ma bucur la final de reusita.dar stii ce?recunosc , imi e frica.nu stiu daca detin ceea ce iti trebuie tie pe termen lung si habar n`am daca tu chiar vei fi cam ce as vrea eu in doi sau trei ani.poate amandoi traim cu frica asta.dar nu vreau sa te corup pe tine in jocul meu stupid pentru ca nu , nu meriti.stiu , nu e de tine.ar insemna sa procedez la fel ca cea pe care ai lasat`o in urma doar pentru ca ...(sa completezi spatiul punctat in caz ca citesti).eu nu voi proceda la fel.desi toate zic asta , eu chiar imi asum.iti las portia ta de libertate , pe care o poti numi chiar si ,,libertinaj,, , ca sa intelegi mai bine ce vreau sa iti daruiesc.poate ma vei crede nebuna , cum prevad si existenta unor alte pareri de genul asta , dar cine stie , poate exact de asta ai nevoie dupa atata furtuna.o fi o derivata a ei , nu stiu...vom vedea.plecam la drum cu bagaje diferite.unul mai greu , altul aproape inexistent.ca ne vom fura , minti , insela ,dezamagi ...depinde de intepelciunea fiecaruia.la alte intrebari nu raspund , pentru ca nici nu au fost puse , de mine sau de tine. desi pare imposibil , noi totusi incercam sa plecam goi , optimisti si zambitori.poate frumusetea mea e trecatoare , cea pe care o tot insinuezi tu...dar sa stii ca eu ....eu te las si pe tine sa te bucuri de ea...