si intr`o zi mi`am luat un pix si o foaie.si am desenat un cerc in mijloc iar apoi am inceput sa trag linii si liniute in jurul lui.si am ,,bagat,, un zambet pe el precum cei de gradi si apoi 2 ochi mari si un nas patratos si mi l`am prins cu o pioneza in perete.si ma uitam la el si ma simteam a naibii de trista.a naibii de naiva si bleaga.
si au venit zile in care el se clatina iar eu plangeam.el respira iar eu suspinam.el zambea iar eu inchideam ochii.eu tipam iar el palavragea.si l`am rupt in doua bucati mari si l`am aruncat.apoi m`am asezat in pat si`am realizat ca nu am renuntat niciodeata sa iubesc.am deschis geamul si m`am hranit cu bucati mari de aer.stelele imi intepau pleoapele iar luna imi pregatea o perfuzie.intunericul noptii imi era patul iar lacrimile pansamentul.vantul imi era pijamaua iar copacii devenisera asistente.iar...mirosul de medicamente imi trada boala.pareai a fi doar un briceag nenorocit.
