de toamna...

oricat de atragatoare ni s`ar parea ,,noutatea,, ...tot la vechile placeri ramanem.constient sau inconstient.ne obijnuim cu anumite abordari , discutii , sentimente , atingeri....incat devin de`ale noastre si in timp ni se face dor de ele , in caz ca le pierdem...eu le`am pierdut.si le`as vrea inapoi.tot.chiar si certurile si zilele intunecate.pentru ca erau ale noastre.ce mi`a mai ramas e doar al meu...si uneori poate fi atat de trist sa nu poti imparti cu cine vrei tu ceea ce vrei tu.sa nu fii inteles in modul in care iti doresti , sa nu fii dezmierdat asa cum iti place...,,alte maine o sa o faca la fel sau poate mai bine,,...insa nu te gandesti daca acele maini vor sti vreodata ca tie iti place sa fii mangaiata pe obraz in timp ce esti sarutata sau seara , pe frunte , inainte de culcare...nu vei mai avea parte de emotia respectiva si ulterior vei cauta pe altcineva care , poate , se va sincroniza cu tine...