despre ei.

toti barbatii pe care i`am iubit cu adevarat au decis sa plece, pe rand, iar cei pe care nu i`am iubit , au incercat din rasputeri sa prinda radacini intr`un loc putred...inceput promitator , ce sa zic.. adevarul e ca nu as putea scrie despre cei care nu au reusit sa ma impresioneze sau florile lor erau prea comune pentru ceea ce as fi vrut eu.vorbind despre cei care m`au parasit , intr`un fel sau altul....recunosc ca nu m`am opus libertatii lor.poate din orgoliu chiar eu le`am dat varianta asta , spunand promt:,,daca nu esti fericit , poti sa pleci , nimeni nu te tine legat aici.,,.gandindu`ma la ei , cred ca am luat decizia cea buna , scapandu`i de greutatea unui siropos monolog ce avea sa duca , intr`un final , la acelasi lucru..insa privind propiul meu comfort emotional , as fi vrut sa se opuna.mi`as fi dorit sa ma refuze si sa`mi propuna sa incercam din nou , sa vedem ce nu este bine , sa nu aruncam ani pe geam.inca nu stiu ce le`as fi raspuns dar nici nu ma chinui.sunt comoda , cosider ca nu ar avea rost. de altfel , la toti am simtit acelasi lucru.ca n`aveau sa se mai intoarca niciodata alaturi de mine.desi primele zile , printre lacrimi si suferinta capul ti`e plin de :,,o sa vada el cum e fara mine si o sa se intoarca inapoi peste cateva saptamani sau o luna ,, , in sinea mea constientizam ca e pentru totdeauna.poate de aceea peste toate aceste momente am trecut greu , desi nu am aratat.nu isi avea rostul.cei care mi`au fost aproape stiau prin ce trec si cum sa se poarte.nu mi`am sacait prietenele cu telefoane nocturne si nici nu m`am cazat neanuntat in patul lor matrimonial , trimitand sotul pe canapeaua din sufragerie , ca eu aveam multee de spus in timpul noptii.nu m`am tiganit la partaj si nici nu am ravnit la ceva ce stiam ca nu`mi apartine.de altfel , toate despartirile au fost ,,pe cale amiabila,, . trist , intr`adevar...acum nu stiu daca as alege tot aceasta ,,cale,,.nu ca as avea foloase ,,de cules,, ci pentru ca am lasat o impresie de ,,nu`mi mai pasa,, care ulterior a sters pana si locul de buna ziua.cred ca aceasta portita m`ar fi facut sa ma simt mai bine cand ma simt rau iar pesimismul meu in ceea ce priveste o reimpacare s`ar mai fi diminuat... in ultimii patru ani m`am simtit constant ca dupa o despartire , desi despartirea a avut loc de`abia acum.am previzualizat`o cu atata ,,ardoare,, incat la un moment dat chiar a devenit o necesitate , pentru el...a plecat pentru ca asa a vrut.nu l`am oprit.i`am cerut doar sa ma asculte.desi gandul ii era departe , a mascat un interes pentru filosofia fericirii pe care i`o prezentam cu ardoare.ne tineam in brate si plangeam , iar eu incercam sa ii explic ca simplul fapt ca faci sex cu o persoana nu inseamna ca o iubesti.a tacut si m`a lasat sa termin.n`avea sens si nici curajul sa ma adauge ceva acum , la final... azi inca mi`e frica sa ii deschid partea lui de sifonier pentru ca presimt ca voi dezgropa amintiri si nu`mi explic de ce nu si`a luat pieptanul de la baie.cheia nu a ,,predat`o,, si nici nu ar avea de ce.in sinea lui stie ca poate sa se intoarca oricand. dar vezi tu....orgoliile noastre sunt prea mari.nimeni nu mai vrea sa lase nimic de inteles si de interpretat.facem miscari simple , spunem vorbe goale si fortam ochii sa priveasca nepasatori.nici urma de sinceritate....si asta ma face sa ma simt din ce in ce mai ,,vindecata,,.