Vlad.

fidelitate e ceva ce nu isi permite oricine , pentru ca nu e in stare.fidelitatea e ceea ce iti doresti tu din punct de vedere rational atunci cand sufletul tau se vrea alaturi de altcineva.n`am pretins niciodata asta dar totusi mi`a fost oferita pe tava ani intregi , urmand sa fie incoronata cu flori trimise altei femei , chiar in ziua in care relatia noastra implinea 5 ani.n.am cautat cearta , am cerut explicatii ce nu isi mai avea rostul.nu intelegeam asta atunci iar vorbele ce mi`au fost aruncate oarecum din gura unei persoane indragostite au fost nemultumitoare.n`am zis pas , nici eu , nici el si am continuat`o intr`o nebuloasa totala care , evident , s`a sfarsit.sarbatorile de iarna din acel an am decis sa le petrec la Vlad , un prieten drag din liceu , o fosta relatie din tinerete care de altfel , s`a sfarsit urat pentru ca eu ...m`am indragostit de cel ce avea sa`mi devina sot.sotia lui Vlad , care de fapt e o nevasta in adevaratul sens al cuvantului , cu sort de bucatarie , cu kilograme in plus , cu miros de mancare impregnant tot timpul in hainele pe care le poarta a reusit sa ia de barbat (cum ii place chiar ei s`o spuna) aceasta minunatie de om , pe care eu am lasat`o balta la momentul oportun.n.am regretat gestul.el a continuat sa fie alaturi de mine , cu atentii fine de ziua mea si cu vorbe bune cand il sunam si ii ziceam ,,cred ca vom divorta,,.nu l`am iubit niciodata pe Vlad si asta il roade cel mai tare.mereu incearca sa descifreze ceeea ce spun la adresare lui , cautand semnificatii...care l`ar face fericit.nu are copii si chiar imi spune ,,inca imi permit,,.eu rad si il las sa creada ce vrea pentru ca sunt sigura ca aparitia unui bebelus de la sotia lui nu ii va schimba cu nimic sentimentele.nu stiu ce crede ea despre mine sau ce intelege din relatia mea cu vlad.acel Craciun a fost evident unul din cele mai proaste dar oricum premeditasem asta.am stat intr`o familie iar la momentul respectiv era cel mai bun lucru.continui sa`l tulbur pe vlad , cu invitatii nocturne la mine acasa pentru a viziona filme iar el incearca din rasputeri sa le refuze insa nu poate.inca nu stiu de`a cea ma joc sau daca chiar intervin de`a dreptul intr`o casnicie , lucru pe care recunosc , am promis ca nu il voi face niciodata.el nu ma atrage ca barbat , dar in bratele lui simt liniste pe care am cautat`o ani intregi intr`un barbat ce s`a dovedit a fi doar un strain...intr`un final... imi amintesc cand l.am cunoscut pe X. prima oara.aveam cu Vlad o relatie de aproape un an.M`a coplesit pe loc si ,,am ravnit,, la el intreaga petrecere .si el era tot singur.la sfarsit a vrut sa ma conduca acasa iar eu am refuzat , oferindu`i in schimb numarul meu de telefon.Vlad ma astepta in masina si a vazut oarecum tot momentul insa nu i s`a parut nimic ciudat.am plecat cu el si tot drumul i`am spus sa ma tina in brate , sa ma iubeasca ... nu m`a intrebat de ce dar a oprit si am facut sex.nu intelesese ce voiam de fapt.m`a deranjat foarte tare ca nu a simtit nimic in legatura cu X. dar nici nu a realizat ca eu ii spuneam acele lucruri pentru ca constientizam ca relatia noastra este sau va fi in pericol.am decis sa ne despartim cateva saptamani mai tarziu , cand eu imi petreceam de ceva timp noptile alaturi de X. iar el se prefacea ca nu observa nimic ciudat.am ramas amici , si asta se simte si acum.m`a intrebat cu ceva timp in urma ce fel de sentimente am avut in acele clipe fata de X de m`a facut sa renunt la el poate atat de usor.i`am explicat ca nu e persoana potrivat careia sa ii dastainui acum lucruri deja consumate si l`am lasat sa se simta rusinat.s`a intors acasa la nevasta lui iar dimineata a venit tot la mine. imi propun sa il fac sa plece pentru totdeauna dar nu pare sa ma inteleaga.n`am renuntat la greutatea primei verighete pentru a`mi odihni mana pentru cea de`a doua.am mainile goale si totusi nu ma simt o femeie libera , inca sunt legata de X......si nici asta nu intelege.....

despre ei.

toti barbatii pe care i`am iubit cu adevarat au decis sa plece, pe rand, iar cei pe care nu i`am iubit , au incercat din rasputeri sa prinda radacini intr`un loc putred...inceput promitator , ce sa zic.. adevarul e ca nu as putea scrie despre cei care nu au reusit sa ma impresioneze sau florile lor erau prea comune pentru ceea ce as fi vrut eu.vorbind despre cei care m`au parasit , intr`un fel sau altul....recunosc ca nu m`am opus libertatii lor.poate din orgoliu chiar eu le`am dat varianta asta , spunand promt:,,daca nu esti fericit , poti sa pleci , nimeni nu te tine legat aici.,,.gandindu`ma la ei , cred ca am luat decizia cea buna , scapandu`i de greutatea unui siropos monolog ce avea sa duca , intr`un final , la acelasi lucru..insa privind propiul meu comfort emotional , as fi vrut sa se opuna.mi`as fi dorit sa ma refuze si sa`mi propuna sa incercam din nou , sa vedem ce nu este bine , sa nu aruncam ani pe geam.inca nu stiu ce le`as fi raspuns dar nici nu ma chinui.sunt comoda , cosider ca nu ar avea rost. de altfel , la toti am simtit acelasi lucru.ca n`aveau sa se mai intoarca niciodata alaturi de mine.desi primele zile , printre lacrimi si suferinta capul ti`e plin de :,,o sa vada el cum e fara mine si o sa se intoarca inapoi peste cateva saptamani sau o luna ,, , in sinea mea constientizam ca e pentru totdeauna.poate de aceea peste toate aceste momente am trecut greu , desi nu am aratat.nu isi avea rostul.cei care mi`au fost aproape stiau prin ce trec si cum sa se poarte.nu mi`am sacait prietenele cu telefoane nocturne si nici nu m`am cazat neanuntat in patul lor matrimonial , trimitand sotul pe canapeaua din sufragerie , ca eu aveam multee de spus in timpul noptii.nu m`am tiganit la partaj si nici nu am ravnit la ceva ce stiam ca nu`mi apartine.de altfel , toate despartirile au fost ,,pe cale amiabila,, . trist , intr`adevar...acum nu stiu daca as alege tot aceasta ,,cale,,.nu ca as avea foloase ,,de cules,, ci pentru ca am lasat o impresie de ,,nu`mi mai pasa,, care ulterior a sters pana si locul de buna ziua.cred ca aceasta portita m`ar fi facut sa ma simt mai bine cand ma simt rau iar pesimismul meu in ceea ce priveste o reimpacare s`ar mai fi diminuat... in ultimii patru ani m`am simtit constant ca dupa o despartire , desi despartirea a avut loc de`abia acum.am previzualizat`o cu atata ,,ardoare,, incat la un moment dat chiar a devenit o necesitate , pentru el...a plecat pentru ca asa a vrut.nu l`am oprit.i`am cerut doar sa ma asculte.desi gandul ii era departe , a mascat un interes pentru filosofia fericirii pe care i`o prezentam cu ardoare.ne tineam in brate si plangeam , iar eu incercam sa ii explic ca simplul fapt ca faci sex cu o persoana nu inseamna ca o iubesti.a tacut si m`a lasat sa termin.n`avea sens si nici curajul sa ma adauge ceva acum , la final... azi inca mi`e frica sa ii deschid partea lui de sifonier pentru ca presimt ca voi dezgropa amintiri si nu`mi explic de ce nu si`a luat pieptanul de la baie.cheia nu a ,,predat`o,, si nici nu ar avea de ce.in sinea lui stie ca poate sa se intoarca oricand. dar vezi tu....orgoliile noastre sunt prea mari.nimeni nu mai vrea sa lase nimic de inteles si de interpretat.facem miscari simple , spunem vorbe goale si fortam ochii sa priveasca nepasatori.nici urma de sinceritate....si asta ma face sa ma simt din ce in ce mai ,,vindecata,,.