exercitiu aplicativ

Am negat cand mi`a fost greu.Si am evitat cand mi`a fost bine.astea fiind spuse , as vrea sa vorbesc de ceva ce ar putea parea imposibil , intr`o perioasa atat de ...nesigura. nu stiu ce e iubirea.si ma astept la rasetele voastre dupa aceasta superba constatare.insa...cum o explicam noi?cand ne satisface?sau mai bine zis ...prin cine?ce ne dovedeste fericirea si in cine sa ne incredem noi de rezistenta ei in timp?cui sa`i multumim(if necessary) si pe cine sa aratam cu degetul cand nu e de bine?ah , am uitat , asta stim! mi se pare cel mai penibil lucru pe care il fac acum.problemele ce le detin , cu mare mandrie , rad in sinea lor de naivitatea de care dau dovada in randurile de mai sus.ele vor mai mult de la mine.sincer....si eu!macar de`as putea sa le indrum pe ele si de altceva...ma ocup fara stirea cuiva! nu ma vad sa scriu aici vreo drama , de fapt , drama mea , nici sa las loc de interpretat.cum mi`a zis frumos cineva , acum ceva zile , ,, m`am saturat sa`ti ascultat problemele personale,, ....culmea este ca nu le dezvaluiam lui/ei , ci altcuiva!insa cum noua ne place sa fim bine informati ...ma rog ...tine de alegeri , conceptii...chestii avansate , nu de`ale noastre! in schimb , de ceea ce mi se intampla ...n`am cuvinte.mi`au ramas pe undeva , poate , un loc in care le voi regasi , la un moment dat.nu cu ajutorul printului din poveste , ci tot on my own.asta`i doar orgoliu , recunosc.mi`e teama de nesiguranta mea dar si de cea a celor apropiati mie.o simt in aer , ma imbratiseaza mai ales seara intre opt si zece si promite sa ma viziteze constat cat va fi nevoie.ea stie cat , nu ea. jocul asta e periculos doar prin simplul fapt ca nimeni nu detine controlul.nimeni nu se bucura de un as in maneca , ci doar de dame , popi , scosi la iveala ...in momente cheie!cifrele sunt prea banale pentru necazul nostru , asa ca le excludem! reintorcandu`ma in timp ...regasesc atatea lucruri dragi de care nu m`am bucurat asa cum trebuie.dar nu stiam ce o sa vina , asa ca am o scuza.simt invidie pe cei cu o viata monotona , linistita , chiar mult prea linistita.si ii urasc de`a dreptul cand deschid pagini personale si incep sa inventeze si sa rascoleasca o durere , macar una , ca sa mai schimbe ceva.in nestiiinta lor , nu realizeaza ca plictiseala de care dispun poate fi chiar.....fericirea!nu ai definitia ei , asa ca o poti vedea cum doresti.pentru mine fericirea nu mai e sa am o familie , persoane care ma sustin sau oameni dragi...pentru mine e simplul fapt ca sunt sanatoasa si am ce manca.suna tragic , stiu.imi asum. de altfel , scriu toate astea nu ca m`ar incerca vreo depresie , ci pentru ca ma aflu chiar in mijlocul ei , pe cele mai primejdioase meleaguri , pe care le pastreaza doar pentru clientii fideli.nu sunt for free asa , pentru toata lumea.trebuie sa ai experienta ...si nici de asta nu duc lipsa! cred ca am realizat ca e grav atunci cand comportamentul meu s`a schimbat la 180 de grade.atunci cand am urlat si injurat pentru un fleac de doi bani , si atunci cand am aruncat cu noroi pe cei de langa mine pentru ca nu mai aveam in cine.am exclus vinovatii ,tradatorii si toate bunicile/tatii lor.cu ele/ei am terminat`o. ma mai am pe mine si doi trei rataciti.poate de voie , poate de nevoie.acum ....cui i`ar mai pasa?ne indreptam aiurea , spre oriunde sau niciunde si ne prefacem ca ne vedem de ale noastre , ca inca da bine.inca nu s`au prins toti .inca mai sunt oameni ce isi vad de treaba lor ci nu de problemele tale.ii apreciez.imi plac.ii respect. ar fi mai bine sa inchid aici ca nu ma mai simt in stare.starea mea generala ma vrea doar pentru ea , nu si pentru alte ....lucruri minore.cum o respect si pe ea ..zic...cam atat.vesti noi nu aveam nici acum , dar nici pe viitor nu voi prezenta. dispun de oameni care isi vad de treaba lor , nu`i asa?