marți, 8 februarie 2011

de tine.

cat timp numar pana la zece ai ocazia sa te ascunzi.cand voi deschide ochii nu te voi cauta ci te voi lasa sa astepti .....ascuns acolo.voi inchide iar ochii cand inima imi va batea mai tare si tu vei aparea....iar apoi ma vei trimite dupa o apa plata .iti voi zambi automat si ma voi supune.ce altceva?

duminică, 6 februarie 2011


Ascultandu`i gesturile se indeparta de scaunul pe care el statea , impinse vag cu tocul in parchet iar buzele maronii ii tremurau usor in timp ce  mintea lui observa doar cele doua picioare ,,faine,, pe care le-a sesizat inca de la prima intalnire.Cele doua picioare de la care a inceput de fapt totul.chiar si sentimentele desi pare ciudat.
    Acum se aflau intr`o postura seaca .Ea se rezema de masa cu ambele maini si isi apleca capul.parul ei drept ii ascunde privirea si ii acoperea obrazul inrosit.a vazut ca are primii doi nasturi de la camasa visinie deschisi si a inceput sa ii inchida , in reluare.El ramase cu privirea tot pe corpul ei , analizandu`i acum soldurile.Soldurile ce acum doi ani se unduiau pe o bara dintr`un club si care se pastrasera  indentice.timpul nu i-a ravasit corpul.timpul cu el* i-a ravasit gandurile.incerca sa isi ia privirea de la ea dar nu reusea.simtea ca gresise dar in acelasi timp simtea ca s-a eliberat.nu mai suporta.ea reusea sa-l deruteze cu orice privire , orice gest , orice gand impartasit.nu mai rezista presiunii.in schimb ei ii placea sa-l tina pe jar , ii placea sa-l agite , ii placea sa ii simta gelozia in privirii si adora bratele care o mangaiau si o dezbracau concomitent.mereu a fost adepta jocului cu focul.mereu a fost asa.de ce avea sa se schimbe acum?pentru ce?pentru cine stia....dar nu putea.ea era asa.asa cum?asa rea , indiferenta , sceptica , iubitoare si impulsiva.
     Se descalta de pantofi si se ghemui langa usa.isi aseza capul pe genunchi si inceput sa planga lent ,tinundu-si mainile sub fund.el se ridica dupa scaun si simtea nevoia sa inainteze spre ea , sa o ia in brate , sa o sarute , sa ii dea parul de pe fata pe spate si sa ii apropie capul de umarul lui , umarul ei....insa se indrepta spre fereastra si isi sprijini mana de pervaz.se uita fugitiv la o masina oprita in fata apoi isi intoarse privirea spre ea.ii simtea privirea ca pe o sageata intarziata in stomac.nu in inima.inima si-a vandut-o de mult.isi aminteste vag si totusi nu.nu vrea sa isi aminteasca .acum e acum.acum e palmuita de cel care i-a zambit ,i-a vorbit , a ascultat-o si abia dupa doua luni a indraznit sa-i spuna ca o vrea.era diferit.si este diferit.o noua diferenta este palma pe care i-a dat-o.palma ce nu i-a intors capu` in cealalta parte pentru ca era pregatita de gestul lui.ii simtea disperarea si totusi credea ca nu .ca nu va fi in stare.acum nu mai stia ce sa gandeasca , nu mai stia ce sa-i spuna.nu mai avea cum sa se scuze.el continua sa o priveasca si ea a ridicat , intr`un sfarsit capul.privea cu ochii inrostii ochii lui caprui iar el ii contempla buzele uscate.buze pline si buze curate.buze pe care le-a sarutat atatea nopti si pe care le-a lipit de gatul sau de nenumarate ori.si-au intalnim dupa cateva secunde privirile si s-au segetat reciproc cu tristete.ura era prea mult.ura nu vor simti niciodata.si au stiut asta inca de la bun inceput.ura nu era facuta pentru ei.in schimb....tristetea da.tristetea avea pentru ei o aura mult mai complexa , mult mai dureroasa.
   el inainta doi pasi iar ea se ridica de pe parchet.isi lua pantofii in mana si isi trecu palma dreapta peste obraz.isi dadu parul pe spate si inainta spre el.el ii cuprinse fata intre palmele lui mulatre si o saruta apasat pe frunte.ii lua capul si  il rezema de umarul sau.ea il cuprinse in brate si arunca usor pantofii.
iar tacerea a continuat.