degradare.

am fost in mii de ipostaze in ultimii trei-patru ani.in unele m`am simtit aceiasi dar in altele m`am izbit de sentimente noi , vechi ,putrezite sau uitate.in fine...altceva.n`am incercat sa construiesc nimic pe spatele lor si nici sa dezvolt enigme dorite de altii.am lasat lucrurile asa cum erau , la momentul potrivit.m`am retras cand am simtit si am reaparut cand a fost cazul.prefer sa cred ca n`am complicat existenta nimanui , desi sunt des contrazisa.accesul meu la ce`mi doreste sufletul (si reusita in aplicare!) streseaza pe multi si ma bucura pe mine.observ ca multi tanjesc dupa libertatea mea , insa putin mai stiu sa o aprecieze dupa ce o intalnesc.e greu sa te folosesti de ea dupa ce ani de zile ti`a fost straina.ti`ai respectat incorsetarea(de cele mai multe ori sotul/sotia) iar acum , in lipsa ei , nu stii sa reactionezi in fata...tuturor posibilitatilor!adevarul e ca necesita timp , dar rezultatul final e....miraculos!poate deveni usor un stil de viata , la care cu greu vei putea renunta.incepi sa ai o relatie speciala cu tine insuti si sa profiti de orice ocazie sexy din fata ta.nu e o rusine , nu mai ai de dat explicatii.de fapt , asta te roade cel mai mult....ca nimeni nu mai e interesat pe unde ai umblat tu vreo doua nopti sau daca mai e paine acasa.la inceput e dificil , dar apoi...te vezi unde sus , bine pozitionat , unde nu te poate atinge nimic si nimeni ...doar oportunitatile! -aviz oportunistilor-