copii.

cred ca tine de onestitatea mea prin a incepe mentionand ca nu am copii.aici nu este vorba de propia mea dorinta , ci de imprejurari. desi initial(asta fiind candva cam de mult) priveam aparitia unui copil intr`o relatie drept cel mai frumos moment din viata cuiva , nu realizam totusi schimbarile ce au loc odata cu venirea lui .o luam doar ca pe o binecuvantare ce reprenzenta fructul iubirii a doua persoane , inlaturand existenta miilor de bebelusi ce au fost conceputi din greseala .(mare parte dintre ei primind ulterior iubirea si respectul neconditionat de la parintii lor). credeam ca simpla lui existenta va (re)aduce lucrurile pe fagasul lor si pare ca greseam conderandu`l un mic magician. dar asta era de mult...acum mi`am schimbat parerea si zic ca bine am facut!.am inteles ca un copil nu poate repara ceva subrezit de ani si chiar are posibilitatea sa devina vinovatul propiului nostru viitor.adesea auzim vorbe grele precum ,,doar pentru copil am ramas inca aici,, , ,,daca nu era copilul , eram plecat de mult ,, , ,,noi suntem doar parintii acestei fiinte , nu si soti!,,.si lista poate continua , dupa fiecare caz...cu toate ca i se ataseaza eticheta de ,,vinovat,, (si asta fara constientizarea vreunuia din parinti) el este de fapt o victima.dar toti sunt preocupati sa se numeasca pe ei insisi victime si uita sa analizeze situatia si din prisma copilului care nu a participat la distrugerea casniciei lor , nu a luat parte la deciziile familiei , nu l`a indemnat pe tati sa plece la o alta ,,mami,, si nici n`a sfatuit`o pe mami sa fie cat se poate de ATENTA la ceea ce face tati.(dupa program).asta se uita.dar cel mic nu uita.nu are ,,altceva,, pe cap incat sa`si permita uitarea.el vede , poate chiar critica in sinea lui si isi repereaza un model de adult cat mai indepartat de cei prezenti in fata sa , lucru cat se poate de absurd.pentru ca exact acele persoane ar fi trebuit sa reprezinte un sablon.din acest punct fiecare parinte incearca sa isi cocolaseasca pruncul , sa`i intre in gratie cu aproape orice si sa faca sacrificii enorme doar pentru a`i demonstra celuilalt iubirea sa pe cat de neconditionata pe atat de idioata. recunosc ca pot parea deplasata.de asemenea daca frantura prezentata s`ar generaliza , atunci toti am sta in dubii daca sa fim sau nu parinti.de fapt problema majora a tuturor cuplurilor din ziua de azi este neasumarea resposabilitatii necesare rolului de parinte.este foarte usor sa ii cumperi copilului tau ultimul telefon aparut pe piata(desi el este de abia in scoala primara) sau sa ii pui pe card pensia alimentara.si de mii de ori mai greu sa il faci fericit doar pentru ca azi ai scapat mai devreme de la birou si ai timp o ora sa colorezi cu el. fericirea celor mici sta in lucruri marunte desi adultii se incapataneaza sa creada ca au acelasi teluri ca si ei.