ochi verzi , ochi caprui

pe A. l`am iubit.poate din cauza asta am si renuntat asa usor la el , intr`un moment in care ar fi trebuit ,,sa lupt,,.simteam ca nu va dura si am decis sa ma indepartez poate dintr`o data , desi la asta se gandea si el.nu mi`a aratat ca ar vrea sa plece.cred ca nici eu lui..si asta urma sa ne doara pe amandoi , ulterior.. A. a fost singurul barbat care mi`a intins totul pe o tava si n`a impus nimic.si`a pastrat insa orgoliul pentru el , trisand , ca in oricare alt joc.si eu am jucat murdar...dar asta ,,ne`a aprins,, de fapt pe noi.intalnisem necunoscutul , neincrederea , placerea , sentimentul de vinovatie si libertate in acelasi timp.fugeam de orice termen care impunea intr`un fel sau altul siguranta , normalitatea , moralitatea iar in el am gasit tot ce era mai bun.il vedeam ca pe un dus rece , facut dimineata devreme , dupa o noapte grea , fara pic de somn. ne certam des.nu eram un cuplu compatibil.nu eram un cuplu , de fapt...asa vedeam eu lucrurile pe atunci.el nu.A. se gandea la copii si la o familie.desi...constientiza ca eu nu i`as putea oferi nimic din toate astea.eu eram ,,exceptia,, , cea pe care nu ar fi trebuit s`o intalneasca in perioada aceea.era disperat , confuz , incapabil de o noua relatie sau macar de`o iubire de vara.am vazut asta si nu l`am luat in serios...la inceput.apoi totul a devenit mult prea puternic , de necontrolat iar propria mea existenta depindea de mangaierile lui ciudate , certurile vulcanice ori simpla sa prezenta...simteam ca il cunosc bine , insa erau gesturi care ma uimeau si care nu`si aveau rostul.nu i`am fost fidela...si m`am simtit aiurea cand am descoperit ca el nu privea cu aceiasi ochi jocul nostru , pe care , intre timp , il numea in fata prietenilor ,,relatie,,.am fost surprinsa si in acelasi timp impresionata.recunosc ca a fost poate una din cele mai puternice emotii din viata mea.il iubeam , il doream aproape , dar stiam ca n`o sa tina.nu era nici nepotrivire de caracter , nici asa zisele ,,lumi diferite,, ori faza cu lungimele de unda...ceea ce aveam nu era de ajuns.nu era suficient.nu exista un fundament sau macar o singura restrictie.aveam totul dar la sfarsit de zi , ramaneam cu nimic.tresaream cand ma atingea si adoram sa ma las iubita de el.ar fi fost perfect daca nu l`as fi intalnit atat de tarziu , cand nu mai traiam cu niciun fel de speranta sau plan de viitor.nu mai eram suficient de tanara , naiva , fara experienta , ca sa`i permit lui orice.ma suparam usor , aproape din orice si dadeam startul unor certuri de amploare.n`am folosit niciodata violenta desi cuvintele pe care ni le adresam unul altuia depaseau granitele respectului si multe altele...as zice ca ne`am zis mult prea multe ca , intr`un final , sa stergem tot cu buretele si s`o luam de la zero.au fost multe intrigi , multe suspiciuni , gelozii , atitudinii , care...la sfarsit , au ,,incoronat,, relatia noastra.stiam ca`mi va veni greu sa renunt la tot.intrasem in aceasta hora si se presupunea ca ar fi trebuit sa joc pana la capat.el spune acum ca m`am desprins mult prea repede si...iremediabil.eu zic ca l`am iubit pe A.si el pe mine.insa n`am putut trai doar pentru el si nu l`am putut aseza pe un loc prioritar intr`o anumita ierarhie.el era deasupra oricarei chestii de acest gen.presupun ca.....din cauza aceasta....intr`un final....a ramas pe afara. eu pe A l`am iubit.si el pe mine.